Codexul Aleppo este un martor special valabil al traditiei textuale Masoretice timpurii asociata cu invatatorul (Rabinul) Aaron Ben Asher, un faimos grammatician si scrib al secolului X . El a fost scris in jurul anului 920 in Palestina, probabil in vecinatatea Tiberiadei, unde carturarii evrei au dezvoltat sistemul vocalei punctand ceea ce urma sa devina sistemul standard Masoretic al vocalelor.

Se crede ca Aaron Ben Asher insusi a scris punctele vocalelor si sistemul marginal Masorah    ( un sistem de comentarii referindu-se la ortografia si formele cuvintelor particulare) in acest manuscris.

Acesta a primit numele de " Codexul Aleppo " deoarece pentru aproape 5 secole a fost tinut in sinagoga din Aleppo, a Siriei de nord . Inainte de asta el a fost in Cairo (Egipt) pentru un timp, unde a fost in aparenta utilizat ca model de catre carturarul evreu medieval Maimondies. Codexul a fost utilizat ca un model pentru punctarea paragrafarea si formarea textului corecta , dupa cum declara Maimondienii :

"In aceste lucruri noi ne-am legat de codex, acum in Egipt, care contine cele 24 de carti ale Scripturii si care au fost in Ierusalim pentru cativa ani. A fost utilizat ca text standard pentru corectarea cartilor. Toti s-au legat la el, pentru ca el a fost corectat de Ben Asher insusi, care a lucrat indeaproape la detaliile lui pentru mai multi ani si l-a corectat ori de cate ori era copiat".   ( Emanuel Tov, Textual Criticism of the Hebrew Biblie).

Pana la mijlocul secolului XX codexul a ramas in stare buna . A fost cea mai veche copie cunoscuta a Bibliei Ebraice complete, si a fost recunoscuta general ca fiind cel mai important manuscris Ebraic existent. Dar la momentul respectiv manuscrisul nu era intr-un loc sigur. Aparitia nationalismului Arab modern in prima parte a secolulu a condus la tulburari civile, si sinagogile Evreiesti din Siria erau oarecum in pericol de violenta. Din nefericire Rabinii sinagogii din Aleppo a ignorat rugamintile carturarilor de a muta manuscrisul intr-un loc mai sigur decat sinagoga lor. Ba chiar mai rau, ei au refuzat sa lase pe oricine sa fotografieze codexul, si au devenit necooperanti cu carturarii bibliei care doreau sa il examineze. Se pare ca motivele lor in aceasta au fost superstitioase : ei au ajuns sa creada ca posesia lor exclusiva a manuscrisului il va face pe Dumnezeu sa protejeze comunitatea Evreiasca din Aleppo de tot raul.

In anul 1948 sinagoga in care era tinut Codexul Aleppo a fost atacata si arsa de catre cei ce faceau tulburare. Codexul a disparut, si Rabinii a lasat lumea sa creada ca a fost distrus in foc. Timp de zece ani ei au incercat sa ascunda faptul ca manuscrisul a fost salvat din foc, si ca ramas in posesia lor. Secretul lor a fost facut cunoscut guvernului Israelian de informatorii care au fost martori la salvarea manuscrisului, si o companie comuna de presiuni si incercari de a-i convinge sa cedeze manuscrisul au fost indreptate spre ei de catre guvernul Israelian, institutii scolare si organizatii Evreiesti.

O scrisoare oficiala emisa in 1953 de catre seful separatistilor Rabinul Ouziel i-a avertizat sa trimita manuscrisul prin mainile oficialilor Israelieni. In final ei au renuntat la manuscris,sau mai degraba la doua treimi din el. Nu a fost nici un bilant satisfacator a ceea ce s-a intamplat. Doua treimi lipsa din manuscris, care include cea mai mare parte din Pentateuh si alte cateva portiuni. S-a raportat ca sectiunile lipsa au fost arse, dar aceasta este foarte indoielnic  deoarece nici una din sectiunile care au supravietuit nu prezinta nici un semn de deteriorare datorita focului. O foaie lipsa a fost predata Librariei Nationale Evreiesti din Ierusalim in decembrie 1982 de o familie de evrei care sau mutat din Aleppo la Brocklin, U.S.A.