Tit 2:13

Asteptarea nu este un lucru usor, mai ales acum intr-un secol al supervitezei. Asteptarea nu este ceva ce se gaseste cu usurinta in firea omului, mai ales atunci cand ea se lungeste si pare ca nu se mai termina. De cele mai multe ori asteptarea este un lucru greu pentru om, si numai cel care se adaposteste in Dumnezeu poate face fata acesteia. La un moment dat tot asteptand omul firesc incepe sa dea semne de nervozitate, de nerabdare, de plictiseala si il poti vedea cum se ridica la un moment dat si spune: "Gata domnule, m-am saturat, pana cand sa astept nu vezi ca numai vine?"

Lui Avraam Domnul i-a promis un fiu. El a inaintat in varsta dar copilul nu a venit, atunci probabil ca cineva si-a pierdut rabdarea si i-a dat pe roaba ei Bilha care i-a nascut lui Avraam un fiu. Asa a aparut Ismael si din cauza aceasta Israelul are mereu probleme cu arabii. Nu era fiul promis dar era un fiu care putea fi mostenitor acum, putin mai tarziu insa a aparut si Isaac (raset) dupa ce Sara a ras cand Domnul i-a spus ca peste un an va avea un copil. De obicei asa se intampla cand nu ai rabdare si probabil de fiecare data cand il striga pe Isaac isi aducea aminte de rasul ei.

Luca 2:26 - Simeon insa era un om rabdator, el a asteptat ca sa il vada pe Domnul Isus. El era sigur ca nu va muri pana sa il vada, desi era inaintat in varsta, pentru ca asa i sa spus. El a asteptat cu rabdare si incredere. Si pentru el timpul a venit.

                   Asteptarea trebuia sa fie :

                                                 - Plina de incredere

                                                 - Plina de rabdare

                                                 - Plina de speranta

                                                 - Plina de pace

                                                 - Plina de statornicie

                                                 - Fara tulburare

                                                 - Activa si nu inactiva

O asteptare plina de rabdare dovedeste increderea in promisiunile lui Dumnezeu prin statornicie activa, si printr-o viata crestina curata. De multe ori asteptarea sporeste nesiguranta iar increderea si statornicia sunt puse la incercare, dar crestinul trebuie sa le trateze prin Cuvantul Domnului si cu promisiunea Sa.

Statornicia mentine crestinul in fata nesigurantei, iar rabdarea il fereste sa ia decizii gresite impins de nesiguranta (Prov 4:23).

Asteptarea Bisericii pentru promisiunea lui Dumnezeu nu trebuie sa fie o stare de inactivitate. Ea trebuie sa fie o continua actiune de pregatire pentru a putea fi gata atunci cand trambitele vor rasuna si asteptarea va lua sfarsit.

Aceasta fiind o stare spirituala pentru crestin, aceea de a sta cu ochii atintiti spre cer cautand si grabind venirea Domnului Isus, el insusi fiind gata pregatit pentru intampinarea Domnului. (1 Cor.1:6-8 ; 2 Pet.3:11-13; Evrei 9:28)