Filipeni 3:12,13

Pavel arata de multe ori in epistolele sale ca e bine sa mergi pe Calea Domnului ca un atlet sau ca un soldat. Mereu crescand, invatand si antrenandu-se pentru a fi pregatit pentru lucrurile care il asteapta, si mai ales pentru marea nadejde a crestinului.

Dar se pare ca uneori in viata crestinului mai apar si lucruri negative care il pot urmari, ceva asemanator tepusului lui Pavel F.A. 26:14.

Este adevarat ca lucrurile care au trecut prin viata noastra ne fac sa fim cine suntem acum. Si ca fara un trecut poate nu ar fi un prezent. Dar Pavel spune :"Uitand ce este in urma mea", ca sa pot alerga cu toata puterea mea, inainte.

Exista anumite lucruri in trecut la care numai amintirea lor pot sa te tina pe loc, iar uneori chiar sa te traga inapoi. Chiar si David avea astfel de lucruri in trecutul sau, desi Dumnezeu a spus despre el ca este " un om dupa inima mea". Un astfel de exemplu este atunci cand David, de frica, a facut pe nebunul in fata regelui Achis ( 1 Sam.21:10-15). Daca cineva i-ar fi amintit permanent lui David acest lucru, normal ca David ar fi inceput sa aiba probleme sau ar fi inceput sa isi "trateze" acesta problema, cum a facut si cu celelalte (Ps.51 ).

Domnul permite uneori ca sa existe astfel de intamplari in viata crestinului, 1 ca sa se cunoasca pe el insusi si sa se vada pe el insusi cum se comporta intr-o astfel de incercare.  2 Ca Domnul sa ii incerce inima ca sa il cunoasca ce va face in astfel de situatie. 3 ca sa invete sa se comporte in astfel de situatii si sa invete sa se stapaneasca, (daca situatia ii permite).

" Uitand ce este in urma mea", vrea sa ne arate ca viata nu sa sfarsit acolo la acea incercare, chiar daca a fost foarte greu, si a fost o experienta grea. Poate ca mai este multe timp pana la capatul zilelor noastre si viata continua mai departe mereu. Si noi trebuie sa crestem mereu, sa ne maturizam si sa ne pregatim mereu pentru nadejdea noastra care trebuie sa vina. Nu trebuie sa excludem din mintea noastra astfel de intamplari dar putem sari peste ele (Cant. Cant. 2:8), ca sa nu cadem si ca sa putem merge in intampinarea mirelui atunci cand va veni. Sa le aducem inaintea Domnului si sa le tratam, cum a facut si David (Ps 32; Ps 51). Aruncandu-ne spre ce este inainte, adica obligandu-ne astfel sa nu ramanem pe loc, blocati de astfel de intamplari si nici sa nu ne intoarcem inapoi, aratand-ne astfel dragostea noastra pentru mantuitorul nostru Domnul Isus Hristos.