Sarea inca din timpuri stravechi are o importanta deosebita in alimentatia omului. Sarea schimba gustul oricarei mancari si da savoarea binecunoscuta unei fripturi. Rolul ei a fost dat de Dumnezeu pentru ca omul sa poata avea mancaruri gustoase. Dar daca in loc de sare s-ar pune zahar in ciorba si in mancare sau pe friptura, oare ce gust ar avea acestea? Poate ca nu s-ar putea descrie gustul, in acest caz .

      Daca sarea si-ar pierde gustul cea mai mare parte a mancarurilor nu ar mai avea deloc acelasi gust bun. Poate ca asta nu ar conta prea mult daca omul s-ar hrani numai cu fructe... Ajungand la fructe si alimente putem vedea ca si acestea au gustul lor specific si rareori se intampla sa isi piarda gustul sau sa "imprumute" gustul unui alt aliment.

     Atunci cand cumperi miere, de exemplu, te astepti ca atunci cand servesti din ea sa aiba gustul normal de miere. Cand cumperi carne te astepti sa aiba gustul sau specific. Cand cumperi oua te atepti sa fie oua si de asemeni cand cumperi sare te astepti sa aiba gustul specific de sare si sa sareze bine, s.a.m.d.

    Dar daca, de exemplu, in loc ca mierea sa aiba gustul sau specific de miere ar fi acra sau amara, sau carnea ar avea gust de paine si oul un alt gust? Tot la fel este si cu sarea, daca sarea isi perde gustul sau specific, cum ar mai putea sa il recapete...

    Mai suntem noi sarea pamantului? Nu cumva acesta sare si-a cam pierdut gustul? Nu cumva nu mai are puterea de a sara?

    Si-a pierdut crestinismul valorile? Ma refer la valorile biblice si nu la acele valori mostenite "din neam in neam" de unii dintre crestini. Valorile adevarate ale crestinismului sunt acelea descrise in biblie si care ar trebui sa se observe atat la cei din functiile importante ale bisericii cat si la cei care sunt mai departe de ele...

    Nu se mai zaresc aceste valori la cei din functiile importante ?!? S-au schimbat limitele normale descrise in biblie cu privire la crestinism? Atunci cum ramane cu sarea pamantului? Aceasta "sare" nu a fost facuta ca sa isi piarda valorile pe drum. Ilie a spus " Doamne numai eu am ramas", dar undeva ascunsi Domnul mai avea 7 000, dar erau ascunsi...

    Un pshiatru a fost intrebat odata " care este cea mai mare teama a lor ?", raspunsul lui a fost "schimbarea limitelor normalului"

    "Stapanul acestei lumi" (Ioan 14:30) isi doreste de mult timp sa schimbe limitele normalului in cat mai rau posibil pentru om, s-a luptat din greu pentru asta, cum a facut in Sodoma si Gomora, iar acum se lupta cu atat mai mult. Biserica a fost chemata tocmai ca sa pastreze limitele si valorile normalului in partea buna a lucrurilor cat mai mult posibil. Dar daca intre timp si in biserica a inceput o oarecare "schimbare a limitelor normalului"? "Stapanul acestei lumi" incearca sa faca ravagii si in biserica, el se foloseste, ca intotdeauna, de acei crestini carora intre timp li s-a intunecat vederea. Dar Biserica este a Domnului, El este cel care trebuie sa aiba puterea de decizie in ea la fel cum era in timpul apostolilor, pentru ca El este singurul care a murit pe cruce si a si inviat pentru biserica Sa.

    Sarea nu trebuie sa isi piarda gustul, ea trebuie sa isi pastreze puterea de a sara, aducand prin acesta putere de a sara limitele normalului inapoi pe fagasul bun. Si acesta trebuie sa inceapa din biserica si sa se raspandesca in afara scotand in evidenta "gustul bun al sarii".

    Parca acesta era unul din scopurile de baza ale crestinismului, s-a schimbat cumva???